Predică la Inălţarea Sfintei Cruci
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!
Iubiţi credincioşi, astăzi am prăznuit una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii şi ale ortodoxiei. Este a doua mare sărbătoare de la începutul anului bisericesc. Prima a fost Naşterea Maicii Domnului, iar a doua este sărbătoare de astăzi Înalţarea Sfintei Cruci.
Să vedem în câteva cuvinte care sunt evenimentele legate de această sărbătoare. Cum s-a fixat această sărbătoare şi de ce eveniment este legată această mare sărbătoare şi de ce astăzi ţinem post.
În anul 312, împăratul Constantin cel Mare a biruit pe Maxenţiu. Iar în anul 313 a dat binecunoscutul Edict de la Milan, prin care s-a dat şi creştinilor libertate religioasă, ca să-şi poată manifesta credinţa în libertate. S-a pus capăt într-un oarecare fel persecuţiilor din vremea aceea. După acest eveniment, împărăteasa Elena, mama sfântului împărat Constantin a plecat la Ierusalim ca să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit domnul nostru Iisus Hristos.
Nu se ştia unde se află acestă Sfântă Cruce. Nimeni nu mai ştia. Doar câţiva evrei bătrâni mai cunoşteau din tradiţie unde ar fi fost aruncate cruci, Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul şi celelalte două cruci, pe care au fost răstigniţi şi cei doi tâlhari. Şi aşa au aflat că sunt aruncate undeva lângă Golgota. Şi acolo erau acoperite de gunoaie de gunoaie şi moluz, care s-au adunat în decursul timpului. Au fost descoperite cele trei cruci, dar nu se ştia care este Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci patriarhul Ierusalimului s-a rugat ca Dumnezeu să rânduiască ca în mod minunat să arate care este Sfânta Cruce. Şi pentru că prin apropiere un mort era dus spre îngropare, a atins cele trei Cruci, pe rând de mortul acela. Iar când a atins Crucea Mântuitorului, mortul a înviat. Şi aşa au cunoscut toţi creştinii care este Crucea pe care a fost răstignit domnul nostru Iisus Hristos.
A fost mare bucurie pentru toţi creştinii care se aflau acolo. Dar pentru că nu puteau creştinii să vadă Sfânta Cruce, atunci patriarhul Ierusalimului, urcâdu-se pe un loc înalt, a înălţat Sfânta Cruce în văzul tuturor credincioşilor care se aflau acolo. Ca toată lumea să se poată bucura de vederea lemului Sfintei Cruci. În cinstea acestui eveniment, în cinstea descoperirii Sfintei Cruci şi a înălţării ei înaintea poporului, s-a fixat sărbătoarea de astăzi.
Dar în decursul timpului, s-au întâmplat şi alte minuni. În anul 351, s-a arătat pe cer, deasupra Golgotei, semnul Sfintei Cruci, care a fost văzut mai multe ceasuri. Acest eveniment s-a întâmplat în data de 7 mai, anul 351. Şi în cinstea acestei sărbători, s-a fixat o altă yi de prăznuire, chiar în ziua de 7 mai. Şi în calendar găsim scris „pomenirea arătării sfintei cruci în Ierusalim”.
O altă minune şi un alt eveniment care este legat de Înălţarea Sfintei Cruci şi de sărbătoarea de astăzi, s-a petrecut în secolul VII. Atunci când perşii au cucerit Ierusalimul şi au furat lemnul Sfintei Cruci şi l-au dus în ţinuturile lor. La câţiva ani, împăratul bizanţului, Heraclie, a recuperate Sfânta Cruce şi a dus-o la Ierusalim. După o vreme, a luat-o de acolo şi a dus-o în capital imperiului, în Constantinopol. De la Constantinopol, în decursul timpului, a fost împărţită în bucăţi mai mici care s-au răspândit în întreaga lume creştin.
Iată care sunt pe scurt evenimentele legate de această sărbătoare mare pe care o cinstim astăzi. Lemnul Crucii, este lemn de viaţă făcător. Este lemn de viaţă făcător pentru că pe el a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, care a adus mântuire întregului neamului omenesc.
Lemnul Sfintei Cruci a fost atins şi pe el a curs sângele Mântuitorului, sângele Fiului lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru viaţa lumii. Acest sânge a sfinţit Sfânta Cruce, şi de aceea noi îl cinstim cu evlavie. De aceea semnul Sfintei Cruci are atât de mare putere.
Cântările noastre bisericeşti spun, şi noi cântăm, că Sfânta Cruce este armă împotriva demonilor. Este arma noastră a creştinilor. Nu este numai semnul prin care noi ne recunoaştem faţă de ceilalţi. Ci este şi arma noastră prin care ne apărăm de duhurile cele necurate şi de toată lucrarea cea potrivnică. Nu întâmplător purăm la gât semnul Sfintei Cruci. Şi este bine ca fiecare dintre noi să purtăm semnul Sfintei Cruci la gât. Permanent! Şi să-i învăţăm şi pe copii noştri şi să le punem la gât semnl Sfintei Cruci. Nu alte podoabe şi nu alte lucruri, medalioane de tot felul, ci semnul Sfintei Cruci. Pentru că el este cel care ne apără de puterile nevăzute şi de toată lucrarea cea potrivnică a diavolului.
Vin asupra noastră fel de fel de griji, fel de fel de probleme. Însă dacă vrem să fim ocrotiţi de toată această lucrare nevăzută a celui rău, să purtăm permanent la gât semnul Sfintei Cruci. Să o sărutăm cu evlavie şi să ne însemnăm şi noi cu semnul Sfintei Cruci.
Să revedem sau să ne amintim care sunt sărbătorile prin care noi cinstim Sfânta Cruce. Am amintit câteva din ele. Prima este duminica a treia din Postul Mare, când serbăm şi pomenim Sfânta Cruce. A doua sărbătoare este în data de 7 mai, întru pomenirea arătării semnului Sfintei Cruci, cum am spus, la Ierusalim deasupra Golgotei. O altă zi de pomenire este 1 august. Iar pe lângă acestea mai avem şi ziua de astăzi pe 14 septembrie, când pomenim Înălţarea Sfintei Cruci.
Iată care sunt sărbătorile în care noi pomenim şi cinstim Sfânta Cruce.
Dar care sunt înţelesurile Sfintei Cruci?
Sigur despre aceste lucruri vom vorbi şi în duminica viitoare. Dar este bine să amintim pe scurt care sunt înţelesurile Sfintei Cruci.
În primul rând, prin Cruce înţelegem lemnul cel de viaţă făcător pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos. Este primul înţeles. Al doilea înţeles este semnul Sfintei Cruci cu care însemnăm toate lucrurile cele sfinţite şi sfinte. Aţi văzut că pe toate lucrurile care sunt sfinte şi sfinţite este semnul Sfintei Cruci. În trecut, şi mai ales în Ardeal, veţi vedea că pe fiecare casă este pus semnul Sfintei Cruci. Pe fiecare biserică este pus semnul Sfintei Cruci. Ştiţi, de asemenea, că atunci când se construieşte o casă, când i se face acoperişul se pune în vârful ei semnul Sfintei Cruci. Toate sunt pentru binecuvântare. Şi toate aceste lucruri se fac ca să se binecuvinteze lucrările acelea. Al treilea înţeles este crucea pe care noi o purtăm la gât şi semnul Crucii cu care ne însemnăm fiecare dintre noi. Şi însemnăm locul pe care ne odihnim, însemnăm mâncarea pe care o mâncăm, însemnăm lucrurile care sunt în jurul nostru.
Este bine să ştiţi acest lucru. Şi este bine ca atunci când vă duceţi la culcare să însemnaţi perna pe care vă odihniţi, patul pe care vă aşezaţi, şi să însemnaţi toate cele patru laturi ale camerei cu semnul Sfintei Cruci, pentru a ne apăra de tot răul şi cu puterea harului lui Dumnezeu cea izgonitoare de a toată lucrarea cea potrivnică, şi pentru a ne păzi de toate cele rele din timpul nopţii, de fel de fel de nălucirii, de fel de fel de vise care ne poate tulbure somnul. Să avem cu alte cuvinte un somn odihnitor.
Şi ultimul înţeles al Sfintei Cruci, sau al patrulea înţeles pe care îl putem aminti, este crucea pe care noi o purtăm. Crucea la care Dumnezeu ne cheamă să o luăm fiecare dintre noi şi să-L urmăm. Este crucea vieţii. Cu alte cuvinte, să ne asumăm cu responsabilitate viaţa creştină şi cu bune şi cu rele. Pentru că nu putem separa binele de rău în lumea aceasta. În ce sens? În sensul că nu poţi doar să te bucuri aici de plăcere şi de odihnă fără să te osteneşti un pic. Orice rod se obţine cu osteneală. Aşa cum a spus Dumnezeu lui Adam: „În sudoarea frunţii tale vei câştiga pâinea”[1]. Aşa ne este nouă rânduit, după ce Adam a căzut în păcat, ca în sudoarea frunţii noastre să ne câştigăm pâinea. Şi după ce ne ostenim un pic, după aceea vine şi bucuria.
Dacă vrem numai să ne bucurăm, sigur că într-o zi va veni şi suferinţa. Şi sunt lucruri foarte interesante. Cu cât ne ostenim mai mult, cu atât va fi şi bucuria noastră mai mare, iar cu cât însă vrem să ne bucurăm mai mult de plăcere fugind de osteneală, cu atât va veni peste noi multă osteneală. Asta este Crucea la care ne cheamă Mântuitorul. Să ne-o asumăm şi să nu cârtim niciodată în viaţa noastră spunând că este greu să trăim creştineşte.
Avem permanent înaintea noastră exemplul sfinţilor martiri, mărturisitori şi a tuturor sfinţilor, şi bătrâni şi tineri, şi bogaţi şi săraci, şi înţelepţi şi filozofi sau oameni simpli care şi-au jertfit viaţa pentru Hrisos. Că zice Mântuitorul într-un loc: „cine se va ruşina de mine în acest neam păcătos şi desfrânat, şi Fiul Omului se va ruşina de el înaintea sfinţilor îngeri”[2].
Vedeţi? Avem datoria să-L mărturisim pe Hristos în toate situaţiile vieţii, nu numai acasă sau aici în biserică, ci prin viaţa noastră oriunde am fi. Până la sfârşitul vieţii să mărturisim credinţa noastră în Iisus Hristos şi prin faptele noastre. Nu numai prin vorbe să spunem „cred în Dumnezeu”, ci să arătăm prin faptele noastre care este credinţa noastră. Să o arătăm prin împlinirea poruncilor, pe care El ni le-a dat, că Îl iubim şi-L respectăm.
Nu ascultăm poruncile de frică, ci ascultăm de poruncile Lui pentru că-L iubim pe Dumnezeu, pentru că Îl respectăm pe Dumnezeu, pentru că Îl cinstim pe Dumnezeu şi Îl slăvim.
Copilul care îşi iubeşte părinţii face voia părinţilor nu pentru că se teme de bătaie, ci face voia părinţilor pentru că se teme ca nu cumva să-i întristeze. Tot aşa şi noi să facem voia lui Dumnezeu nu de frică, ci pentru ca să nu-L întristăm pe bunul nostru Dumnezeu, care ne-a dat atât de multe daruri.
Iată ne-a dat viaţă şi sănătate. Ne-a dat atât de multe daruri, pentru care noi avem datoria ca aici pe pământ ca să le înmulţim. Să nu ascundem talantul în pământ! Ce însemnă pământul sau talantul ascuns în pământ? Înseamnă darurile pe care noi le-am primit de la Dumnezeu şi le ascundem în pământul acesta care este trupul nostru.
Mântuitorul vorbeşte în pilde ca să fie uşor de înţeles, dar talantul pe care El ni l-a dat sunt darurile cu care ne-a înzestrat, aptitudinile cu care suntem înzestraţi de la naştere. Iar pământul în care noi îngropăm talantul şi nu-l înmulţim este trupul nostru. Şi Mântuitorul ne spune: nu ascunde talantul în pământ, adică în trup, ci fă bine şi-l înmulţeşte şi adu rod şi dar. Pentru că eu ţi-am dat putere să faci bine şi altora. Şi cum fac Eu bine şi cum vă iubesc Eu pe voi, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Aşa zice Mântuitorul. Aşa ne învaţă Mântuitorul.
Iubiţi credicioşi, ca să nu lungim mai mult cuvântul, să rămânem cu aceste lucruri în inima noastră, cu semnificaţii semnului Sfintei Cruci, adică ce înţelegem prin Sfânta Cruce. Cu aceste sensuri să rămânem în mintea noastră. Şi să înţelegem cât de importantă este să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, şi pe noi şi lucrurile din jurul nostru. Cât de important este să sfinţim tot ce e în jurul nostru, şi haine şi vase şi casa şi izvorul sau fântâna şi ţarina şi câmpurile. Tot ce e în jurul nostru şi de care ne folosim să căutăm să le sfinţim pe toate.
Să rugăm, aşadar, pe bunul Dumnezeu, ca pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătăarei Sfintei Cruci, şi cu rugăciunile sfinţilor, să ne miluiască, să ne mântuiască, să ne dea putere să lucrăm faptele cele bune şi să ne dea viaţă veşnică. Amin.
