În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Iubiţi credincioşi, astăzi biserica face pomenirea Sfinţilor Părinţi după trup a domnului nostru Iisus Hristos, şi am ascultat citindu-se din Sfânta Evanghelie capitolul 1 din Evanghelia după Matei care cuprinde genealogia Mântuitorului. Este una dintre cele două genealogii pe care le găsim în Sfintele Evanghelii. A doua este în Evanghelia de la Luca.
Tema de astăzi este o temă mai mult dogmatică.
Şi ne întrebăm care să fie înţelesul, acestei înşiruiri de nume pe care am ascultat-o astăzi. De ce Sfântul Evanghelist Matei a pus la începutul Evangeliei sale genealogia Mântuitorului? Şi aţi văzut cum începe! „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.” (Matei 1, 1) Şi după aceea continuă înşiruirea de nume. Generaţie după generaţie. A făcut acest lucru în primul rând, pentru a dovedi creştinilor proveniţi dintre evrei şi evreilor, că Mântuitorul, Iisus Hristos, este din neamul lui David şi din neamul lui Avraam. Că în Iisus Hristos se împlineşte făgăduinţa pe care Dumnezeu a făcut-o, întâi lui Avraam şi după aceea lui David când i-a spus că din seminţia lui va aşeza împărat veşnic pe scaunul Său.
Am văzut, de asemenea, că la sfârşitul acestei înşiruiri de nume evanghelistul Matei mai face o precizare. Şi spune aşa „că de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon – până la exil – paisprezece neamuri, iar de la strămutarea în Babilon şi până la Iisus Hristos sunt paisprezece neamuri”. (Matei 1, 17) Nu este întâmplător acest număr! Pare, poate, la întâmplare pus. Sunt mulţi, care critică după cum ştiţi Sfânta Evanghelie şi spun că în Evanghelie se găsesc multe contradicţii. Dar dacă citim cu atenţie textul sfânt, şi dacă ne putem apleca cu grijă să cercetăm textul în limba greacă, am vedea cât de uimitoare este armonia acestui text!
Căci nici un cuvânt, nici măcar o literă nu este pusă la întâmplare. În textul Sfintei Evanghelii este o armonie desăvârşită, o armonie matematică uimitoare, care dovedeşte un lucru extraordinar. Sigur noi credem că Sfânta Scriptură este inspirată de Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a lăsat un argument puternic chiar în Sfânta Scriptură. Un argument pentru cei care se îndoiesc şi un argument pentru cei care încearcă să conteste acest text sfânt. Cine stă şi aprofundează cu atenţie textului, cum spuneam, va constata că nici măcar o literă nu este pusă în plus sau în minus.
În decursul timpului sigur, s-au făcut multe copii ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintelor Evanghelii. Apar în manuscrise şi unele diferenţe, nuanţe mici. Un cuvânt este înlocuit cu altul sau de pildă în loc de Iisus Hristos se scrie doar Hristos; în alte locuri se scrie Iisus iar în alte manuscrise întreg, Iisus Hristos. Şi sigur ne întrebăm, cum putem noi şti care este textul autentic? Dumnezeu în primul rând a avut grijă, ca acest text să ajungă nealterat până în zilele noastre.
Şi dacă totuşi există o îndoială, dacă facem o analiză atentă a textului putem foarte uşor din punct de vedere matematic, să constatăm care este textul autentic. Pentru că acolo unde există armonie perfectă acela este textul autentic. Nici măcar o literă nu poate fi pusă în plus sau în minus, pentru că această armonie se strică.
În unele texte cuvântul „Maria” apare tradus prin „Miriam”, iar în altele prin „Maria”. Şi ne întrebăm, cum e corect, „Miriam” care vine din ebraică sau „Maria”?
Dacă urmărim cu atenţie acest design matematic al Scripturii, constatăm şi putem observa foarte uşor, că ”Maria” este cuvântul autentic.
Sfântul Evanghelist Matei şi-a scris Evanghelia sa, cum spuneam pentru evrei în limba aramaică, în anul 44, iar după câţiva ani a fost tradusă în limba greacă pentru a fi accesibilă tuturor creştinilor din Imperiu Roman. Pe vremea aceea limba greacă era o limbă internaţională, era limba vorbită de toată lumea. Fiecare cunoştea limba maternă, dar în acelaşi timp cunoştea şi limba greacă, numită dialectul comun, adică dialectul vorbit de toţi oamenii.
Aşa se puteau înţelege toţi. Chiar şi Sfântul Apostol Pavel vorbea în limba greacă. De unde ştim acest lucru? Tot din Sfânta Scriptură, tot din Noul Testament. Căci atunci când a fost acuzat de evrei că a băgat păgâni în curtea templului, a fost salvat din mâinile poporului de către ostaşii romani. Şi când a ajuns sus pe scări în cetăţuie, a rugat pe comandantul oştii să-i dea voie să-i vorbească poporului. Şi atunci făcându-le semn cu mâna, le-a vorbit, zice cuvântul Scripturii, în limba lor, adică în limba aramaică.[1] Şi au rămas toţi surprinşi când l-au văzut pe acest om, faţă de care se împotriviseră, că vorbeşte în limba lor. Şi atunci toţi au făcut linişte şi l-au ascultat. Am dat acest exemplu ca să înţelegem, şi să înţelegeţi, cum limba greacă, dialectul comun, era vorbit de toată lumea în vremea Mântuitorului.
Evanghelistul Matei, a amintit, de asemenea, că cu ocazia naşterii Mântuitorului, s-a împlinit profeţia spusă de proorocul Isaia în capitolul 14 al cărţii care îi poartă numele. „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuel”, care se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23). A dorit să arate evreilor, că în Iisus Hristos se împlineşte această mare profeţie, a profetului Isaia. Şi iarăşi aş mai aminti un lucru legat de această profeţie.
Ştim că atunci când s-a tradus Sfânta Scriptură din ebraică în greacă, aceasta a fost tradusă de şaptezeci şi doi de înţelepţi. Şi fiecare primea câte o parte, o traducea şi apoi era verificată de ceilalţi. În aşa fel încât toţi traducătorii să fie de acord cu traducerea respectivă. Între aceşti traducători mai era cineva. Mai era dreptul Simeon, care l-a primit pe Mântuitorul la templu atunci când a fost adus spre închinare. Acestuia i-a căzut să traducă din cartea profetului Isaia. Şi în textul care era pentru tradus, se afla şi capitolul 14 cu versetul acesta: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu, şi v-a pune numele Emanuel” (Isaia 7, 14), care se numeşte Dumnezeu este cu noi. Şi el în loc să scrie „fecioară”, a scris „tânără”. Însă îngerul, în timpul nopţii, i-a schimbat cuvântul şi l-a corectat. Dimineaţa, când a recitit textul s-a supărat foarte tare neştiind cine a intervenit asupra traducerii lui. Şi a modificat din nou. Şi iarăşi noaptea îngerul i-a schimbat textul şi l-a corectat.
Vedem cât de multă grijă a avut Dumnezeu ca nici o greşeală să nu se strecoare atunci când s-au făcut traducerile Sfintei Scripturi dintr-o limbă în alta. Pe de o parte i-a inspirat pe traducători să traducă corect, iar pe de altă parte, după cum vedem în cazul lui Simeon, a intervenit în mod expres prin sfântul înger. Iar a treia oară când a făcut această schimbare i s-a arătat îngerul şi i-a spus: „pentru că n-ai crezut în Cuvântul Scripturii şi te-ai îndoit, iată nu vei vedea moarte până când nu vei vedea cu ochii tăi împlinindu-se această profeţie.” Şi dreptul Simeon a trăit peste 300 de ani, de când s-a făcut traducerea, în perioada împăratului Ptolemeu, până la venirea Mântuitorului, aproape 300 de ani. Şi a văzut cu ochii lui împlinindu-se această profeţie. Atunci a spus acele cuvinte, pe care noi le rostim şi le repetăm mereu la fiecare Vecernie, slujbă de Vecernie: „Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”.
A cerut de la Dumnezeu slobozenie. Era un om bătrân, încărcat de ani. Nimeni nu mai ştia câţi ani are. Pentru că toate generaţiile se duceau una după alta, iar el tot acolo rămânea în preajma templului, aşteptând să vadă cu ochii lui împlinirea acestei profeţii, după cum i-a spus îngerul.
Am amintit toate aceste lucruri, ca astăzi să putem rămâne măcar cu aceste informaţii. Să rămânem cu această credinţă puternică! Că Sfânta Scriptură este inspirată de Dumnezeu şi că a fost păstrată până în zilele noastre nealterată. Chiar dacă astăzi unii încearcă să facă tot felul de traduceri, să le schimbe, să le rezume, între toate există şi textul autentic. Textul care va rămâne neschimbat până la sfârşitul lumii. Pentru că el este mărturia pe care Dumnezeu a lăsat-o în lume pentru toţi oamenii. Că spune în alt loc, că înainte de sfârşitul lumii Evanghelia se va propovădui la toate neamurile şi toţi oamenii vor cunoaşte cuvântul Evangheliei şi vor avea acces la acest Cuvânt.
Astăzi nu ne mai mirăm de această profeţie. Nu ştim ce va fi după noi, dar astăzi nu ne mirăm, întrucât Sfânta Scriptură este accesibilă tuturor, indiferent unde ar fi în lumea asta, pentru că textul Sfintei Scripturi este tradus în toate limbile şi este pus pe internet. Aşa că oricine vrea să aibă acces la textul Sfintei Scripturi poate să aibă acces la el. Aşa că nimeni nu va putea spune, că nu a cunoscut cuvântul Mântuitorului şi Cuvântul lui Dumnezeu.
Numărul 14 e un număr deosebit cum spuneam, pentru că el este compus din doi de 7; iar 7 este număr simbolic al perfecţiunii, al completului. Şi vedeţi că numărul 7 îl regăsim încă în primul capitol al Evangheliei de la Matei, care este prima carte din Noul Testament. Ne arată că în Mântuitorul Iisus Hristos s-a împlinit totul, s-au împlinit profeţiile toate care le găsim în Sfânta Scriptură. Iar acest număr de 7 îl găsim de sute de ori în Sfânta Scriptură şi în Noul Testament. De sute de ori. Nu este timp acuma să amintim de aceste lucruri.
Ce trebuie să mai reţinem? În primul rând, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a venit să mântuiască întregul neam omenesc. Să mântuiască toată lumea. Să mântuiască pe toţi cei care vor asculta cuvântul Lui şi vor crede în cuvântul Lui, şi vor împlini poruncile Lui pe care El le-a lăsat. N-a venit să mântuiască numai un popor, ci a venit să mântuiască întreg neamul omenesc.
Dacă prin Adam a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, prin Iisus Hristos – noul Adam, cum îl numeşte Sfântul Apostol Pavel[2], a venit viaţa veşnică şi Învierea[3].
Acesta este mesajul pe care îl transmite cuvântul de astăzi al Sfintei Scripturi. Hristos a devenit om adevărat, fiind Dumnezeu adevărat, fiind Fiul lui Dumnezeu. S-a întrupat şi a luat firea umană completă, pentru a putea să o restaureze, pentru a putea să o transforme. Şi cum are loc această transformare? Tot în cuvintele Scripturii aflăm. Prin împărtăşirea noastră cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.[4]
Zice Mântuitorul: „Eu sunt pâinea vieţii! Şi cine va mânca din această pâine va fi viu în veac”[5]. Nimeni nu poată să trăiască veşnic, nimeni nu poate să ajungă în împărăţia lui Dumnezeu dacă nu se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea a venit pe pământ, ca să ne putem noi restaura firea noastră umană căzută, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său.
Mai avem o săptămână şi se încheie postul. Să ne străduim să o continuăm aşa cum este rânduiala! Să postim până în ultima zi! Să ducem o viaţă duhovnicească şi să punem accent mai mult pe rugăciune şi pe viaţa acesta duhovnicească! Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi cum am spus, să nu uităm de post! Să nu dezlegăm postul înainte de vreme!
Dacă vrem cu adevărat să ne bucurăm de aceste sărbători frumoase, legate de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, atunci să căutăm să împlinim după rânduială învăţătura Bisericii. Să ne spovedim, cei care nu ne-am spovedit şi să ne pregătim pentru împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos!
Să rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, ale Cuviosului Daniel Sihastru, ale Sfântului Modest, ale Sfinţilor Sebastian şi Zoia, a căror pomenire o săvârşim şi ale celor împreună cu dânşii, să ne mântuiască şi să ne rânduiască viaţa veşnică în veci. Amin.
